Motto: Muntele este frumos pe vreme bună, dar e fascinant pe viscol şi furtună.

Pregătind o tură de munte, ne bucurăm cand prognozele sunt favorabile, mai ales când suntem însoţiţi de tineri mai puţin experimentaţi. Nu căutăm pe munte senzaţii tari, nu ne dorim furtuni şi viscole. Dar dacă ele ne prind pe munte, pe noi ne găsesc echipaţi şi pregătiţi a le face faţă.

Mai ales atunci când suntem departe de o cabană sau de o localitate, mai ales iarna şi mai ales în zone unde bănuim că nu vom avea semnal GSM.
Din drag de munte, am traversat desigur de mai multe ori şi masivul Şureanu, atât vara, cât şi iarna. O tură pe schiuri din iarna asta, ne-a amintit de alte două de iarnă. În fiecare dintre ele a fost altfel.
În seara zilei 31 decembrie 2004, ne pregăteam de ”revelion” în poiana Gura Potecului, aflată la sud de cel mai înalt vârf al masivului, Vârful lui Pătru- 2.130 m. Era a patra noapte în cort de când plecasem doar noi doi, pe schiuri de tură, din staţiunea Păltiniş a sibienilor. Pe traseu mersesem şi prin ceaţă, dar nu ne-am rătăcit căci ne respectasem obiceiul ca în prealabil să parcurgem traseul vara “cu ochi de iarnă” şi cu GPS-ul. (dacă doriţi găsiţi relatarea la: http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/09-revelioane-craciunuri-si-past... ).
Aici însă Măria Sa Muntele ne-a premiat pentru perseverenţă şi fidelitate cu vreme superbă. Şi în acea noapte plină de stele, podoabe pentru trecerea dintre ani, şi în dimineaţa şi ziua de An Nou. Ajunşi pe vârf, nu ne venea să plecăm mai departe...
Sâmbătă, 30 ianuarie 2010. Am ajuns cu câţiva buni prieteni la cabana Şureanu. Ei veniseră să profite de noul “domeniu schiabil". Dar pe noi doi, de multă vreme nu ne mai atrag pârtiile amenajate, cozile, muzicile care urlă din boxe. Am venit de dragul Şureanului, munte pe care n-am mai fost de multă vreme din cauză că drumurile de apropiere erau foarte proaste. Intrăm "de buna voie si nesiliţi de nimeni" în vânt şi ceaţă, din dorinţa de a nu ne pierde antrenamentul, urcând spre vârful Auşelu. Vântul bate din dreapta. La un moment dat, ajungem în culme, simţim asta şi dupa vânt, devenit mai puternic. Şi aşa cum ştiam, cotim spre stânga. Acum suntem împinşi de vânt din spate pe lunga culme spre “vârf”. Ştim că vârful, e marcat cu câteva momâi pe care le fotografiasem în ale ture. Şi că de la momâi, urmează o coborâre lină în şaua care precede lungul urcuş spre Pătru. Şa numită Ocolu, căci vara se vede patrulaterul unei foste tabere-castru a soldaţilor Romei antice ! Într-o vară am montat cortul chiar în “ocol” ! La ora 12 suntem pe Auşel, în vânt si ceaţă deasă. Ne hotărâsem ca de aici să facem cale întoarsă, ghidaţi de GPS. Dar constatăm că acesta “decedase” ! ". Introducem în GPS setul de acumulatori de rezervă tinuţi la cald. Ne blindăm feţele cu măştile de neopren, ne punem mănuşi mai călduroase, ne închidem mai bine glugile, fermoarele, scaiurile, ne punem ochelarii de zăpadă şi pornim să înfruntăm vântul ce bate cu furie, acum din faţă. În astfel de situaţii, eu declamam uneori cu voce tare cuvintele regelui Carol I rostite la Calafat în 1877 după prima salvă a artileriei române ca răspuns la salvele artileriei turceşti din Vidin: "Asta-i muzica ce-mi place !". Dar acum mă abţin, ştiu că Marlene n-ar gusta gluma ! Dupa vreo 20 de minute, când ştiam că trebuie să cotim la dreapta, constatăm cu uimire că GPS-ul e iarăsi mort ! Nu s-au încărcat bine acumulatorii ? Am luat eu din neatenţie alţii, neîncărcaţi ? Seturi mai multe nu luasem de data asta, căci tura planificată era scurtă. Asta e ! Am mai mers noi fără GPS. Ne reîntoarcem la busolă. Ştim că de ani de zile o purtăm în trusa medicală. O căutam ! Constatăm cu stupoare că nu este ! Nu ne amintim când, cine dintre noi doi şi de ce a scos-o de acolo ! Mai avem o busolă mică pe termometrul "de bord" (care e şi fluier), dar de data asta e ....acasă ! Când, după pregătirea bagajelor de băgat în rucsaci, am citit lista "pro memoriam", ajungând la termometru, unul dintre noi a zis: "nu mergem cu cortul să vedem ce temperaturi sunt afară şi în el". Aşa că acest mic obiect a rămas acasă şi nu ne poate ajuta să ieşim la liman". Bateriile din frontale sunt mai mari, nu le putem pune la GPS. Ca atare, ne gândim să ne ghidăm după vânt, cum citisem în excelenta carte "Luptând cu imposibilul" a lui Mike Horn. (dar el controla periodic direcţia cu GPS-ul ). Nu mai lungim relatarea , pe care o puteţi citi la: http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/08-ture-de-iarna/aventura-in-sur...
Vă spunem doar că atunci când am ieşit sub limita ceţii, la liziera pădurii, ne-am dat seama că mergeam în direcţie opusă, adică spre Petrila-Petroşani ! Şi că mai aveam doar trei ore şi jumătate de lumină. Am avut noroc să găsim un loc din care am putut expedia un mesaj către prieteni: " Ne-a derutat ceaţa. Nu vă impacientaţi, vom reveni cu un lung ocol pe la Oaşa ! Poate doar mâine". Dar cu acel lung ocol prin poiana Gura Potecului (ocolind vârful lui Pătru prin dreapta) şi pe malul lacului Oaşa, apoi pe la Luncile Prigoanei şi Poarta Raiului, am ajuns totuşi la cabană în acel miez de noapte...
În sâmbăta de 5 februarie a acesui an, am plecat din nou spre Şureanu cu un grup de prieteni. Să ne revanşăm sau ... să se revanşeze Şureanu faţă de noi ! Nu ne-a mai întâmpinat cu cocteil de ger-ceaţă-vânt. Ci doar cu vânt ! Dar ce vâmt !!! Cerul era senin. El şi dorinţa de a admira din nou panorama de pe Vârful lui Pătru şi dorul de a mărşălui pe schiuri, ne-au fost energizantele care ne-au dus până sus. Unde însă vântul era atât de violent, încât făceam mari eforturi să nu ne lăsăm culcaţi “la pământ” sau aruncaţi pe versantul opus ! Nu am putut nici să facem fotografii din cauza lui, nici să ne dezlipim “focile” de pe schiuri. Nu se mai punea problema unei coborâri “elegante”, ci doar să nu cădem. Doi colegi luaseră schiurile pe umăr ! Abia mai jos, lângă un bordei ciobănesc, am intrat într-o zonă mai calmă...
Ne-am bucurat că tinerii colegi de club au văzut că Muntele are mai multe “feţe”, că uneori e capricios. Şi ştim că amintirile culese dintr-o astfel de întâlnire cu Maria Sa, vor sclipi ca nişte luminiţe puternice în negura uitării.
Cateva foto din 5 febr.2011:
http://outdoors.webshots.com/slideshow/579715740GvfSge