Sfaturi utile celor care vor drumetie pe langa granita si relatarea unei astfel de ture ( am facut patru de acest fel in M.Maramuresului )

Orice iesire intr-un munte nou, ne incita sa-l revedem, sa-l cunoastem mai bine, sa-l abordam si pe alte poteci.
Mai fusesem de cateva ori pe acolo, pe unde se fixeaza cu un cui sau pioneza capatul stang al sforii cu care se atarna pe perete harta Romaniei. Am fost pe Pop Ivan, pe Farcau si Mihailecu, pe Copilasu. Pe ultimul, in prag de iarna, cand ne-am promis si am promis granicerilor care ne recunoscusera, sa revenim in aceeasi formatie de cinci ca sa parcurgem o bucata mai lunga din zona motana a granitei de nord. Dar cum e aici granita?

Asa ca, joi 23 mai 2002, la ora 19, soseam cu Marlene si Cristina (verisoara lui Radu) la Petrova de pe valea Viseului, unde amicii Petre Goja din Baia Mare si clujeanul Arnold Kadar erau deja sositi. Parcam intr-o curte cele trei masini si urcam cu rucsacii in Aro care ne astepta si pornim: Leordina- Ruscova-Poienile de sub Munte. O scurta oprire la Ocolul Silvic, sa multumim celor care ne-au rezolvat aceasta transbordare si la sediul Pichetului Politiei de Frontiera, ca sa ne anuntam intrarea in zona lor, sa le inmanam una din copiile tabelului cu date personale ale "posibililor infractori".( Petre daduse deja una si la "esalonul superior" din Sighet). Bazati pe experientele anterioare, ca sa nu pierdem vremea pe traseu cu legitimarea si scrierea datelor noastre, aveam mai multe copii si pentru a le inmana granicerilor pe care-i vom intalni pe parcurs. Scurte opriri si la frumoasa cabana silvica Cosna si la Pichetul Politiei de frontiera de pe Valea Rica. Apoi, la confluenta acesteia cu paraul Muschet, ii acordam soferului plata si multumirile meritate, caci mai departe nu se poate urca din cauza resturilor de avalanse. La 21.30, in lipsa unnei zone inierbate adecvate, ne montam corturile chiar in drum!

Vineri 24 mai. Desteptarea la 5.30. La 7 fara zece, pe un cer care nu promitea nimic bun, pornim pe vale in sus. Se termina curand drumul,apoi poteca, asa ca o luam spre stanga prin padure. La ora 9 suntem "la golu'", la stana se sub Copilasu. Pauza 1/2 ora. Ne spalam de transpiratie, ne aprovizionam cu apa, "ciugulim" cate ceva din buzunarele rucsacilor. Atingem curand drumul stiut din noiembrie. E "drumul strategic", care traversa muntele din Valea Viseului in Valea Ceremusului Alb, drum la care, in timpul razboiului, au muncit sub paza inarmata cei mai multi dintre cei 29 de ardeleni, care au un monument la marginea de est a satului Moisei.

La ora 10, cand incepe o ploicica, din fericire de scurta durata, suntem deja pe granita. Pe "marcajul" acesteia vom merge doua zile! GRANITA! Sfaturi utile: Nu va jucati "de-a infractorii"! Ori treceti 2-3 metri, ori 20-30, tot "trecere frauduloasa a frontierei" se numeste! Ne pot vedea cu binoclul si ai nostri ( care ne-au rugat/avertizat sa nu facem asa ceva ) si ucrainienii! Si atunci am putea avea necazuri si s-ar putea interzice pe viitor turismul pe frontiera ( caci e la moda "interzicerea..."). E adevarat ca e foarte putin probabil sa va surprinda de aproape granicerii ucrainieni ca ati calcat fraudulos in tara lor! Dar... au fost cazuri si nu doar unul! Ne-au spus-o ca avertisment granicerii nostri, care cunosc situatii, mai ales de turisti cehi, retinuti cateva zile si tratati nu amabil, inainte de a fi "returnati" la Sighet, politiei noastre de frontiera. Cum e granita: borne de granit cam de 0,5m, cam la 100-150 m una de alta. Ele reprezinta frontiera propriu zisa. Pe partea lor superioara,langa o cruciulita sunt si doua linii, pe unele sageti, care arata directia spre urmatoarea borna mica. Din loc in loc (cam la 1 km.) sunt si cate doua borne "gemene", de cam 2,5 m. inaltime, ce le flancheaza la 3 m pe cele mici. Deci o fasie de 6 m e "teritoriul neutru" zis si "al nimanui". Noi trebuie sa fim in permanenta dincoace de bornele mari romanesti.

Ele sunt colorate 1/3 de jos in verde, cele 2/3 de sus in alb. In partea de sus e vopsit un tricolor de marimea unui semn de marcaj turistic, iar pe la mijloc, au scris cu negru un numar, pe aici, din trei cifre. Bornele ucrainene sunt vopsite in 9 benzi orizontale galbene si albastre. Multe borne mari si de-ale noastre si de-ale lor,sunt deteriorate, daramate, caci sunt facute din tronsoane asamblate si au cedat asamblarile ruginite.

In zonele de padure, fasia de granita e defrisata si in stanga si in dreapta bornelor mari. Pe fasia romaneasca e un drum inierbat, dar in multe zone doar poteca, pe care se merge cam greu cand e iarba mare si mai ales te uzi cand ploua! Dar pe ea patruleaza "ai nostri" si pe ea TREBUIE sa mergem si noi, turistii ! Ucrainienii, pe fasia lor, au un drum excelent intretinut, care e tentant, mai ales pe ploaie. Pe langa el (dincolo de el) sunt stalpi pe care se mai vad resturi de sarma ghimpata din gardul care o apara ( de cine?) pana in '89 pe "marea prietena de la rasarit". Drumul ucrainean ocoleste varfurile mai mari,revenind in sei. In acele locuri exista insa "fasia lor", care a fost preparata de buldozere, nu doar defrisata ca a noastra ( deci si ea e mai tentanta pentru mers mai comod si mai rapid!).

As minti daca as afirma ca nu am calcat in Ucraina! Un camp/regat de branduse cu o "regina" alba te corupe sa-l pozezi, recuperezi sapca pe care ti-a luat-o vantul, cauti un unghi de poza mai bun. Apropo: nu-i voie sa pozezi spre vecini, in orice caz nu e bine sa fim vazuti ca facem asta! Si e bine sa mu mergem cu aparatele foto la vedere. In a 2-a noapte, am dormit chiar in Ucraina, intr-o poienita din padure, caci zona de poiana a lor, avea locuri de cort mai faine. Si zapada pentru ceai si cea cu care ne-am spalat era la ei, la 3 m de borna lor, dar la ei! Dar ne imaginam scenarii in care sa apara si sa strige "ruki verh"- mainile sus ! Se doarme mai bine in Ro ! Iar de mers, nu am mers deloc pe drumul lor !Pe un cioban al nostru ( dar rutean!), care mai "scapa" oile dincolo,l-au retrimis inapoi batut bine, ramas cu sechele pe viata! Cu turistii, ni s-a spus ca nu se poarta foarte urat,. Dar, nu se stie peste cine dai! Doi graniceri ai nostri, ne-au relatat ca doi "ai lor", au refuzat sa le dea mana si sa schimbe cateva vorbe sau tigari! Poate asa aveau ordin!?

Asa ca... "paza buna, trece primejdia rea", spune un proverb. Iar Goethe a scris: "Cine iti ascunde primejdia, iti e dusman". Eu v-am aratat "primejdia", caci va sunt prieten! Si ar fi bine sa cereti in prealabil niste informatii. Poate - mai ales de cand ( acum in 2004 cand revad articolul ) relatiile noastre cu Ucraina, niciodata prea bune, s-au deteriorat si mai mult.

S-au plans unii alpinetzi ca granicerii nostri i-au tratat urat. Cred ca din cauza ca au intrat in zona fara sa se anunte, asa cum ar fi trebuit. Cu noi au fost intotdeuna amabili si prietenosi. Au vrut chiar sa ne ofere cheia unui mic refugiu al lor din barne de langa granitza, dar am refuzat caci preferam corturile noastre. In tura din mai 2002 am mers pe granitza pana pe Vf. Lui Serban, dincolo de Vf. Pop Ivan, apoi am coborat spre Petrova, unde ne lasasem masinile. In alta tura din 2003, am urcat si interceptat granita la 2 ore est fatza de 2002. Atunci, ne-au pandit doi graniceri ucraineni si daca n-am fi fost cuminti, am fi avut/produs necazuri ! Am repetat apoi tronsonul pana la ramificatia culmii ce ne-a dus pe Farcau si Mihailecu, varfuri superbe de care ne era dor , de unde am coborat in satul Poienile de sub Munte. Timp de cam o ora cei doi "prieteni" ucraineni au mers paralel cu noi, pana la Vf. Stogu, pe care in perioada interbelica se intalneau granitele a 3 tzari: Romania, Cehoslovacia, Polonia. In 2003, montaniarzi baimareni au marcat doua trasee intre Poienile de sub Munte si aceste varfuri, dar nu pana si pe granitza .Asa ceva nu e voie.
In orice caz va doresc tura faina pe muntii de granita- daca mai e voie. Tura fara a avea necazuri si fara a face necazuri celor care vor dori in viitor asa ceva.